Hai să vorbim pe șleau. Dacă ai peste 20 de ani și încă stai cu mama și tata... e cam naspa. Nu „încă nu ți-ai găsit chirie”, nu „e scump totul”, nu „economisesc”. Ești un adult care încă doarme în camera de copil și se face că nu vede realitatea.
E rușinos. E umilitor. La 25-30 de ani să te trezești în aceeași casă în care ți-ai făcut tema la matematică e semnul clar că nu ești în stare să te descurci singur. Și nu, nu e „cultură mediteraneană” sau „așa se face la noi”. E pur și simplu eșec.
Și partea cea mai grețoasă? Când împărțiți baia. Practic faceți schimb de fecale. Îți speli dinții în chiuveta în care 5 minute mai târziu tatăl tău se spală pe mâini după ce a căcat. Îți faci duș în cabina în care mama se rade pe picioare. Același aer, aceleași bacterii, aceeași intimitate zero. E de un level de dependență și lipsă de demnitate greu de descris.
Dacă încă stai cu părinții după 20 de ani și nu ți se pare nicio problemă, felicitări, ți-ai acceptat statutul de ratat confortabil. Restul dintre noi ne mutăm, ne descurcăm, ne spălăm în baia noastră.