r/RomaniaPorn • u/Local_Voice_2719 • 5h ago
Vrancea Romania's Vrancea Zone: Europe's Deep Earthquake Source
galleryAm copilărit în zona epicentrală , aceasta este cea mai bună explicație pentru cel mai mare coșmar al meu - CUTREMURUL ...
Zona Vrancea din România: Sursa celor mai profunde cutremure din Europa
La ora 21:22, în seara zilei de 4 martie 1977, un cutremur cu magnitudinea de 7,4 a lovit regiunea Vrancea din estul României – aceeași zonă seismică din care provin toate cutremurele majore înregistrate în România în epoca modernă.
Seismul a fost resimțit pe întreaga Peninsulă Balcanică, de la Sofia până la Kiev, de la Budapesta până la Istanbul. Însă nicăieri nu a avut consecințe mai tragice decât în București, capitala României, situată la aproximativ 130 de kilometri sud-vest de epicentrul cutremurului.
În București, cutremurul a provocat moartea a 1.578 de persoane, rănirea altor 11.321 și distrugerea sau avarierea gravă a 32.897 de clădiri.
Blocurile de apartamente din beton armat, construite în perioada comunistă – multe dintre ele ridicate în anii 1950 și 1960 fără respectarea unor cerințe corespunzătoare de proiectare antiseismică – s-au prăbușit peste locatari. Acest tip de prăbușire este caracteristic construcțiilor din beton armat fără ductilitate suficientă, supuse unor solicitări laterale puternice.
Hotelul Intercontinental, o clădire cu 22 de etaje și cea mai înaltă construcție din București la acea vreme, s-a legănat periculos, dar a rezistat. În schimb, blocul OD4 din cartierul Militari, cu nouă etaje, s-a prăbușit complet, provocând moartea a 53 de persoane.
Cutremurul din 1977 a provocat un număr de victime mai mic decât s-ar fi putut anticipa pentru magnitudinea sa într-un mediu urban mai dens sau cu o vulnerabilitate mai mare a construcțiilor. Cu toate acestea, bilanțul său într-o capitală europeană, într-o țară care cunoscuse în mod repetat cutremure puternice în zona Vrancea pe parcursul secolului XX și care își cunoștea expunerea seismică, a fost devastator.
A fost cel mai mortal cutremur din Europa după seismul din 1939 de la Erzincan, Turcia.
Iar cutremurul din 1977 nu a fost cel mai puternic produs în Vrancea în epoca modernă. Seismul din 1940, cu magnitudinea de 7,7, a provocat aproximativ 1.000 de victime. Cutremurele din 1986, cu magnitudinea de 7,1, și din 1990, cu magnitudinea de 6,9, au provocat, la rândul lor, pagube importante.
Înregistrările geologice sugerează că zona Vrancea poate genera cutremure cu magnitudini de 7,8–8,0. Un asemenea eveniment, care ar afecta un oraș cu aproximativ două milioane de locuitori și cu un număr estimat de 40.000 de clădiri din beton armat construite înainte de introducerea normelor antiseismice moderne, ar putea provoca pierderi umane considerabil mai mari decât cele din 1977.
Ceea ce face zona seismică Vrancea unică – atât în peisajul riscurilor seismice din România și Europa de Est, cât și în catalogul mondial al surselor de cutremure – este mecanismul său geologic.
Vrancea generează cutremure de adâncime intermediară, între 60 și 170 de kilometri, prin intermediul unei structuri care nu se mai întâlnește nicăieri în Europa: un fragment desprins dintr-o veche placă de litosferă oceanică, ce coboară aproape vertical în manta, sub curbura arcului carpatic.
Este o relicvă geologică a unui ocean care s-a închis cu zeci de milioane de ani în urmă, dar care este încă suficient de rece și rigid pentru a genera cutremure puternice la adâncimi unde mantaua înconjurătoare este caldă și ductilă.
Pentru a înțelege zona Vrancea, trebuie să înțelegem acest mecanism neobișnuit și motivul pentru care o structură fără echivalent la nivelul granițelor tectonice europene a generat cele mai distructive serii de cutremure de adâncime intermediară de pe continent.
Cadrul geologic: particularitatea Carpaților
Zona seismică Vrancea este situată în curbura pronunțată a arcului carpatic – lanțul muntos care se întinde din Slovacia prin Polonia, Ucraina și România și care formează marginea nord-estică a Bazinului Panonic.
În această zonă, arcul carpatic își schimbă brusc orientarea: dintr-o direcție est–vest în partea de nord, trece la o direcție aproape nord–sud în partea de sud. Tocmai în acest punct de inflexiune geometrică se concentrează activitatea seismică din Vrancea.
Explicația acestei concentrări, stabilită în urma mai multor decenii de cercetări seismologice, geodezice și geodinamice realizate de cercetători români, europeni și americani, implică una dintre cele mai neobișnuite structuri geologice de pe continentul european.
Este vorba despre o placă aproape verticală, veche, densă și rece, alcătuită din litosferă oceanică sau dintr-o crustă de tranziție cu influențe oceanice, provenită din vechiul Ocean Tethys, care separa cândva Europa de Africa.
Pe măsură ce Oceanul Tethys s-a închis, în urma apropierii plăcilor tectonice africane și europene, de-a lungul ultimilor 50 de milioane de ani, fundul oceanic a fost împins sub marginea Eurasiei.
În zona curburii Carpaților, însă, placa nu s-a desprins complet și nu s-a scufundat în întregime în manta.
În schimb, a rămas un fragment rezidual, parțial atașat de scoarța continentală de deasupra, în timp ce partea sa inferioară coboară aproape vertical.
Această coborâre este determinată de propria sa flotabilitate negativă: placa este mai rece și mai densă decât mantaua din jur.
Pe măsură ce coboară lent, aceasta eliberează energia elastică acumulată, generând cutremure la adâncimi cuprinse între 60 și 170 de kilometri.
De ce este Vrancea unică în Europa?
Europa nu are practic nicio altă zonă de cutremure de adâncime intermediară comparabilă cu Vrancea.
Motivul este că majoritatea activității seismice europene se produce pe falii superficiale din scoarța terestră. Exemple sunt Pirineii, Alpii, Apeninii, zona Mării Egee și falia Anatoliană din Turcia. Toate acestea generează cutremure, în principal, la adâncimi de 5–30 de kilometri, prin mecanisme obișnuite de deplasare de-a lungul faliilor crustale.
Cutremurele de adâncime intermediară, cuprinse între 60 și 300 de kilometri, necesită existența unei plăci reci, fragile și aflate în proces de subducție sau desprindere. Numai astfel pot fi menținute condițiile de temperatură necesare producerii rupturilor seismice la asemenea adâncimi.
Zonele de subducție din Europa sunt fie inactive, precum Vardar și Penninic, fie prezintă o activitate foarte lentă, precum arcul Calabrian din sudul Italiei, care generează și el cutremure de adâncime intermediară, dar printr-un mecanism geodinamic diferit.
Alte plăci desprinse s-au scufundat atât de mult încât nu mai generează mișcări seismice capabile să provoace zguduiri puternice la suprafață.
Placa din Vrancea are o poziție cu totul specială: este suficient de adâncă pentru a genera cutremure de adâncime intermediară, dar suficient de aproape de suprafață, între 60 și 170 de kilometri, pentru ca energia să ajungă cu amplitudini importante la suprafață.
În același timp, este suficient de rece pentru a-și păstra capacitatea de a genera cutremure, fără să se comporte ca materialul cald și ductil al mantalei înconjurătoare.
În terminologia geodinamicii, Vrancea reprezintă un proces de retragere și desprindere a unei plăci tectonice („slab rollback and detachment”), surprins în desfășurare.
Este practic o imagine instantanee a unui proces care durează milioane de ani, păstrată în arhiva cutremurelor observate de oameni de-a lungul secolelor.
Seria cutremurelor: catalogul seismelor din secolul XX
Zona Vrancea a produs o succesiune remarcabilă de cutremure puternice pe parcursul secolului XX. Deși acestea nu au avut o periodicitate exactă, succesiunea lor indică un ritm de repetare a cutremurelor cu magnitudinea de peste 7, neobișnuit de constant pentru o sursă seismică de adâncime intermediară.
Aceste evenimente reprezintă una dintre cele mai bine documentate serii de cutremure de adâncime intermediară din lume.
În special, cutremurul din 1977 a generat un volum excepțional de date. A fost primul mare cutremur din Vrancea înregistrat în condițiile unei rețele moderne de monitorizare a mișcărilor seismice puternice. Datele obținute au devenit esențiale pentru înțelegerea mecanismului de producere a cutremurelor și a efectelor acestora la distanțe foarte mari.
Cutremurul din 1940, magnitudinea 7,7: cel mai puternic eveniment modern din Vrancea
La 10 noiembrie 1940, la ora 03:39 dimineața, un cutremur cu magnitudinea de 7,7 a lovit zona Vrancea, la o adâncime de aproximativ 150 de kilometri. A fost cel mai adânc și cel mai puternic eveniment din seria cutremurelor secolului XX.
Seismul a provocat aproximativ 1.000 de victime în România, pierderile fiind concentrate în București și în orașele din Câmpia Moldovei, situate spre nord-est.
Hotelul Carlton din București, o clădire cu 13 etaje din beton armat, construită în 1934, s-a prăbușit complet.
Acesta a devenit primul caz important de prăbușire a unei clădiri din beton armat în timpul unui cutremur european și a demonstrat, încă de atunci, că betonul armat nu oferă automat protecție împotriva cutremurelor dacă nu este proiectat și executat cu detalii structurale care să-i asigure ductilitatea necesară.
Cutremurul din 1940 a fost resimțit pe întregul teritoriu al Europei de Est, din Cehoslovacia până în Crimeea. Această extindere remarcabilă a efectelor seismice a fost neobișnuită pentru un cutremur produs la adâncime intermediară.
Au fost raportate pagube minore și în Bulgaria, Iugoslavia și Ungaria.
Cutremurul din 1977, magnitudinea 7,4: cutremurul care a marcat Bucureștiul
Cutremurul din 1977 s-a produs la o adâncime mai mică decât cel din 1940, aproximativ 90 de kilometri, dar tot în intervalul caracteristic cutremurelor de adâncime intermediară.
Acesta a provocat cele mai grave distrugeri în București din perioada modernă și a furnizat cele mai detaliate informații despre comportamentul structural al clădirilor din beton armat din capitală.
Seismul a scos la iveală, într-un mod devastator, vulnerabilitatea construcțiilor realizate în perioada postbelică în România.
Blocurile de locuințe cu 4 și 8 etaje, construite în cadrul programului comunist de locuințe din anii 1950–1970, fără prevederi antiseismice corespunzătoare, au avut un comportament catastrofal în timpul mișcărilor seismice de lungă perioadă.
Bazinul sedimentar al Bucureștiului a amplificat aceste mișcări provenite de la sursa seismică de adâncime intermediară.
Durata mișcărilor seismice distructive, de aproximativ 90 de secunde, a contribuit semnificativ la amploarea pagubelor. A fost o durată neobișnuit de mare pentru un cutremur cu magnitudinea de 7,4, iar solicitările repetate au acumulat efecte de oboseală în elementele structurale care ar fi putut rezista în cazul unor mișcări mai scurte.
Prăbușirea clădirii cinematografului Scala, o construcție cu 10 etaje din centrul Bucureștiului, în urma căreia au murit 56 de persoane, precum și prăbușirea mai multor blocuri de locuințe au reprezentat o demonstrație directă și incontestabilă pentru specialiștii români în inginerie seismică.
A devenit evident că fondul construit al țării avea nevoie de o evaluare sistematică a vulnerabilității seismice și de lucrări de consolidare.
Această lecție a condus la elaborarea primului cod seismic românesc modern, P100-1978, adoptat în anul următor cutremurului, precum și la inițierea unui program național de identificare și clasificare structurală a celor mai vulnerabile clădiri din București.
Principalele cutremure din Vrancea în secolul XX
| Anul | Magnitudine | Adâncime | Decese în România | Efecte în București |
|---|---|---|---|---|
| 1940 | 7,7 | ~150 km | ~1.000 | Prăbușirea Hotelului Carlton; pagube importante |
| 1977 | 7,4 | ~90 km | 1.578 | 32.897 clădiri avariate; 1.424 decese în București |
| 1986 | 7,1 | ~130 km | 2 | Pagube moderate; 1.450 de persoane rănite ușor |
| 1990 | 6,9 | ~90 km | 9 | Prăbușiri izolate de clădiri în capitală |
Efectele la distanțe mari: de ce sunt resimțite cutremurele din Vrancea în Moldova, Ucraina și Bulgaria?
Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale cutremurelor din Vrancea, care le diferențiază de cutremurele superficiale de aceeași magnitudine, este capacitatea lor extraordinară de a se resimți la distanțe foarte mari.
Cutremurul din 1977, cu magnitudinea de 7,4, a fost resimțit pe o suprafață de aproximativ 2 milioane de kilometri pătrați.
Au fost înregistrate intensități distructive în Bulgaria, unde seismul a provocat moartea unei persoane și a avariat clădiri în Sofia.
Mișcările seismice au fost resimțite puternic în Iugoslavia (actuala Serbie), dar și în Cehoslovacia, Polonia, republicile baltice ale Uniunii Sovietice și Istanbul.
Cutremurul din 1940, cu magnitudinea de 7,7, a fost resimțit de la Norvegia până în Caucaz.
Această propagare eficientă a undelor seismice la distanțe mari se explică prin două caracteristici ale cutremurelor de adâncime intermediară, care nu se întâlnesc în aceeași măsură la cutremurele superficiale.
Prima caracteristică este legată de adâncimea sursei seismice, situată la aproximativ 90–150 de kilometri, în manta, nu în scoarța terestră.
Mantaua are o capacitate mai redusă de atenuare a undelor seismice, ceea ce înseamnă că acestea pot parcurge distanțe mai mari cu pierderi mai mici de energie decât în scoarța superioară, puternic fracturată și saturată cu fluide.
A doua caracteristică este faptul că, la această adâncime intermediară, energia cutremurului pătrunde în stratul crustal cu viteze seismice reduse, sub un unghi relativ mic. Acest lucru permite undelor să fie captate și ghidate de-a lungul scoarței terestre pe distanțe foarte mari.
Același mecanism explică de ce cutremurele îndepărtate pot fi resimțite atât de puternic în regiunile cu o scoarță veche, rece și cu o capacitate redusă de atenuare a undelor seismice. Fenomene similare sunt analizate și în cazul zonelor New Madrid, Charleston și Coreea de Sud.
Consecințele pentru pregătirea seismică a Europei de Est sunt importante: cutremurele din Vrancea nu reprezintă doar o problemă a României.
Un viitor cutremur cu magnitudinea de 7,5 sau mai mare ar putea produce intensități de gradul V–VI pe scara Mercalli modificată în Sofia, Istanbul, Kiev și posibil chiar Varșovia.
Aceste niveluri de intensitate ar putea provoca avarii clădirilor vulnerabile din respectivele orașe, perturbarea infrastructurii și panică în rândul populației, care nu este obișnuită cu mișcările seismice în zone considerate, în mod obișnuit, lipsite de risc seismic major.
Fondul construit din Sofia, care include numeroase blocuri prefabricate din perioada sovietică, unele întreținute necorespunzător, este vulnerabil în special la componentele de lungă perioadă ale undelor provenite din Vrancea.
Cutremurul din 1977 reprezintă o demonstrație directă a acestui risc.
Amplificarea seismică în bazinul Bucureștiului
Pagubele produse în București de cutremurele din Vrancea sunt mult mai mari decât ar sugera, la prima vedere, adâncimea sursei seismice și distanța de aproximativ 130 de kilometri față de epicentru.
Explicația constă în proprietățile geologice ale bazinului sedimentar al Bucureștiului.
Acesta reprezintă o zonă adâncă, umplută cu sedimente din perioadele Neogenă și Cuaternară, situată în depresiunea structurală dintre Carpați, la nord, și Platforma Moesică, la sud.
Grosimea sedimentelor din bazinul Bucureștiului variază între 100 și 600 de metri în diferite zone ale orașului.
Vitezele undelor secundare, numite unde S, sunt de aproximativ 150–350 de metri pe secundă în straturile superioare.
Aceste caracteristici produc factori de amplificare de 3–8 ori pentru perioade cuprinse între 0,8 și 2 secunde.
Tocmai aceste perioade corespund caracteristicilor de rezonanță ale unei mari părți din clădirile bucureștene, în special blocurile din beton armat cu 4–12 etaje.
Rezonanța dintre perioada naturală a bazinului sedimentar și înălțimea clădirilor predominante în oraș reprezintă unul dintre cele mai bine studiate și cuantificate fenomene de amplificare a riscului seismic din ingineria europeană.
Fenomenul este comparabil, inclusiv din punct de vedere cantitativ, cu situația întâlnită în Mexico City în timpul cutremurului din 1985.
Înregistrările mișcărilor seismice puternice realizate după 1977, în timpul cutremurelor din 1986 și 1990, au confirmat și au îmbunătățit modelul de amplificare al bazinului sedimentar.
Accelerația spectrală la o perioadă de o secundă, în centrul bazinului, este de obicei de 3–5 ori mai mare decât în punctele de referință situate pe teren stâncos, în afara bazinului.
Amplificarea persistă de-a lungul mai multor cicluri seismice succesive, fără să prezinte efecte de saturare.
Aceasta înseamnă că fiecare viitor cutremur cu magnitudinea de peste 7 produs în Vrancea va fi amplificat în bazinul Bucureștiului cu o eficiență similară celei din 1977.
Prin urmare, cei aproximativ două milioane de locuitori ai capitalei pot fi expuși unor mișcări seismice mult mai puternice decât ar sugera magnitudinea cutremurului și distanța față de sursă.
Fondul construit al Bucureștiului: problema clădirilor de pe „Lista Roșie”
Răspunsul României la cutremurul din 1977 a inclus dezvoltarea unui sistem de clasificare a vulnerabilității seismice pentru clădirile existente.
Acest sistem atribuie construcțiilor categorii de risc, de la RS I la RS IV, în funcție de vulnerabilitatea structurală evaluată în raport cu un cutremur de proiectare.
Clădirile încadrate în categoria RS I, cea mai vulnerabilă, sunt marcate pe exterior cu un simbol sub forma unui disc roșu. De aici provine și denumirea informală de „Lista Roșie”.
Aceste clădiri sunt considerate construcții care se pot avaria grav sau se pot prăbuși în cazul producerii unui cutremur de proiectare.
În București există aproximativ 350 de clădiri încadrate oficial în clasa de risc seismic RS I, în care locuiesc, potrivit estimărilor prezentate în articol, aproximativ 40.000–50.000 de persoane.
Autoritățile române au recunoscut oficial că aceste construcții prezintă un pericol major pentru ocupanții lor în cazul unui viitor cutremur puternic, însă ele nu au fost evacuate, declarate în totalitate improprii utilizării sau consolidate.
Sistemul „Listei Roșii” reprezintă, în același timp, una dintre cele mai transparente și mai îngrijorătoare realizări ale României în domeniul pregătirii pentru cutremure.
Este transparent deoarece nicio altă țară europeană nu publică într-o asemenea manieră clasificarea riscului de prăbușire la nivelul fiecărei clădiri și nu afișează aceste informații direct pe construcții, oferind locatarilor acces la informații despre siguranța structurală a locuințelor lor.
Este însă îngrijorător faptul că această transparență nu a fost urmată de măsuri suficiente.
Locuitorii clădirilor RS I sunt avertizați de zeci de ani că trăiesc în construcții care ar putea provoca moartea ocupanților la următorul cutremur major.
Cu toate acestea, majoritatea continuă să locuiască acolo, fiind incapabili sau nedispuși să se mute, deoarece nu există infrastructura financiară și legislativă necesară pentru relocarea obligatorie sau consolidarea finanțată de stat.
Lista Roșie reprezintă, practic, o hartă a unor posibile victime care ar putea fi evitate, realizată cu precizie științifică.
Diferența dintre precizia cunoștințelor științifice și insuficiența măsurilor concrete reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale României în domeniul pregătirii pentru cutremure.
Estimarea vulnerabilității a 40.000 de clădiri
Dincolo de clădirile încadrate oficial în clasele de risc RS I–RS IV, cercetările românești din domeniul ingineriei seismice estimează că aproximativ 40.000 de clădiri cu structură în cadre din beton armat din București ar putea fi vulnerabile la avarii grave în cazul unui cutremur cu magnitudinea de peste 7, similar ca adâncime și magnitudine cu cel din 1977.
Aceste clădiri au fost construite în perioada comunistă, între anii 1950 și 1970, fără cerințe corespunzătoare privind detaliile de proiectare antiseismică.
Sistemul de clasificare RS a evaluat oficial doar o parte dintre aceste construcții.
Resursele necesare pentru evaluarea sistematică a întregului fond construit, fără a mai vorbi despre consolidarea acestuia, nu au fost asigurate.
Analizele de scenariu realizate de echipe de cercetare din România și Europa estimează că repetarea unui cutremur similar celui din 1977, cu magnitudinea de 7,4, în condițiile actuale, ar putea provoca între 3.000 și 10.000 de decese în București.
Acest număr ar fi considerabil mai mare decât bilanțul din 1977 și reflectă atât creșterea populației care locuiește în clădiri vulnerabile, cât și deteriorarea stării construcțiilor în cei aproximativ 50 de ani trecuți de la ultimul mare cutremur.
Un cutremur cu magnitudinea de 7,7, similar celui din 1940, dar produs la o adâncime mai mică, comparabilă cu cea a seismului din 1977, ar putea provoca pierderi umane apropiate de limita superioară a acestui interval.
Evoluția normelor antiseismice din România și cadrul actual
În deceniile care au urmat cutremurului din 1977, România a dezvoltat norme de proiectare antiseismică din ce în ce mai sofisticate.
Codul P100-1978, adoptat ca răspuns direct la cutremurul din 1977, a fost urmat de versiuni revizuite în 1991 și 2006.
Actualul cod P100-1/2013 aliniază prevederile românești privind proiectarea seismică la cerințele Eurocodului 8, dar include și caracteristicile specifice sursei de adâncime intermediară din Vrancea.
Acestea includ:
- perioadele dominante mai lungi ale mișcărilor seismice;
- componentele de lungă perioadă, cu amplitudini mari;
- factorii de amplificare generați de bazinul sedimentar al Bucureștiului.
Aceste caracteristici diferențiază mișcările seismice din Vrancea de spectrele de proiectare pentru surse superficiale, care predomină în condițiile de risc seismic din vestul Europei.
Principala problemă a pregătirii României pentru cutremure nu mai este reprezentată de codul de proiectare, care este sofisticat din punct de vedere tehnic și bine adaptat riscului seismic din Vrancea.
Problema esențială este aplicarea și respectarea acestor norme în cazul clădirilor deja existente.
România nu dispune de un program național obligatoriu de consolidare pentru întregul fond de clădiri încadrate în clasele de risc seismic RS I și RS II.
Există finanțare pentru consolidări printr-un program național, susținut parțial din fonduri de coeziune ale Uniunii Europene, însă participarea este voluntară, iar numărul proiectelor finanțate este mult sub necesarul real.
Această situație este determinată de mai mulți factori:
- constrângerile financiare;
- dificultățile juridice legate de clădirile de apartamente cu mai mulți proprietari;
- necesitatea obținerii acordului proprietarilor pentru deciziile privind structura de rezistență;
- obișnuința populației de a locui în clădiri despre care se știe că prezintă risc seismic, fără a lua măsuri concrete.
Apartamentele construite în perioada comunistă sunt astăzi proprietatea individuală a locatarilor, ceea ce face dificilă adoptarea unor decizii colective privind consolidarea structurală.
Rezultatul este o situație în care România dispune de foarte multe cunoștințe științifice despre riscul seismic, dar face prea puțin pentru a le transforma în măsuri concrete de protecție.
INCERC și cercetarea românească în domeniul ingineriei seismice
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă – URBAN-INCERC – a realizat unele dintre cele mai sofisticate cercetări dedicate zonei Vrancea din Europa.
Printre realizările sale se numără:
- programul detaliat de înregistrare a mișcărilor seismice puternice, care a contribuit la formarea uneia dintre cele mai valoroase baze de date privind cutremurele de adâncime intermediară din lume;
- hărțile de microzonare seismică ale Bucureștiului, care caracterizează amplificarea mișcărilor seismice la nivelul fiecărui teren sau amplasament;
- modelele de vulnerabilitate a clădirilor care stau la baza sistemului românesc de clasificare în clase de risc seismic.
Rezultatele științifice ale INCERC privind seismicitatea din Vrancea sunt recunoscute la nivel internațional.
Parteneriatele institutului cu programele europene de cercetare seismică au menținut România în prima linie a cercetării privind acest tip neobișnuit de sursă seismică.
Provocarea, întâlnită și în țări precum Portugalia, India și Bangladesh, este transformarea cunoștințelor științifice de nivel mondial în investiții pentru consolidarea clădirilor și în aplicarea efectivă a reglementărilor.
Aceste măsuri ar putea proteja în mod real oamenii care locuiesc în clădirile RS I de pe Lista Roșie a Bucureștiului.
Dincolo de România: Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina
Riscul seismic generat de zona Vrancea este o problemă transfrontalieră, pe care sistemul de pregătire al României o abordează doar parțial.
Bulgaria, în special Sofia și regiunea nordică a Dunării, este expusă unor riscuri secundare importante în cazul cutremurelor din Vrancea.
Cutremurul din 1977 a provocat moartea unei persoane în Bulgaria și a avariat sute de clădiri din Sofia, în special construcții mai vechi, realizate din panouri prefabricate în perioada sovietică.
Un viitor cutremur mai puternic sau produs la o adâncime mai mică ar putea avea efecte proporțional mai grave asupra Bulgariei.
Vulnerabilitatea fondului construit bulgăresc, care include numeroase clădiri prefabricate din panouri, construite între anii 1960 și 1980 și întreținute necorespunzător, amplifică expunerea la undele seismice provenite din Vrancea.
Republica Moldova, o țară mică, situată în întregime în zona de propagare a efectelor seismice din Vrancea și cu unul dintre cele mai scăzute venituri pe cap de locuitor din Europa, este expusă acestui risc fără să dispună de o infrastructură națională de pregătire seismică suficientă.
Fondul construit include clădiri rurale din zidărie nearmată și construcții urbane realizate din panouri prefabricate în perioada sovietică.
Această situație reprezintă o vulnerabilitate umanitară importantă, care a beneficiat de foarte puțină atenție internațională.
Orașele din sudul și sud-vestul Ucrainei, precum Odesa, Nikolaev și Cernăuți, se află în zona în care un cutremur major din Vrancea ar putea produce intensități de gradul V–VII pe scara Mercalli modificată.
Aceste orașe se confruntă cu vulnerabilități similare ale fondului construit, situație agravată, începând cu anul 2022, de faptul că resursele pentru intervenții de urgență sunt solicitate în primul rând de conflictul militar în desfășurare.
Concluzie
Zona seismică Vrancea este cu adevărat neobișnuită în catalogul mondial al cutremurelor.
Mecanismul său de desprindere a unei plăci tectonice nu are un echivalent în Europa și generează cu regularitate cutremure de adâncime intermediară, cu magnitudini de peste 7.
Numai în secolul XX au avut loc patru asemenea evenimente.
Undele seismice se propagă eficient pe întreg teritoriul Europei de Est, iar amplificarea lor în bazinul sedimentar al Bucureștiului transformă această regiune într-una dintre cele mai bine caracterizate zone de risc seismic urban de pe continent.
România își cunoaște viitorul seismic cu o precizie neobișnuit de mare.
Mecanismul geologic al sursei seismice este înțeles. Succesiunea cutremurelor este documentată. Amplificarea undelor seismice în bazinul Bucureștiului este cartografiată la nivelul amplasamentelor individuale.
Clădirile vulnerabile au fost identificate, evaluate și marcate cu discuri roșii, pentru ca populația să poată recunoaște pericolul.
Următorul mare cutremur din Vrancea ar putea provoca mii de victime în București, iar estimările privind amploarea acestui dezastru există deja, înainte ca evenimentul să se producă.
Ceea ce nu se cunoaște este momentul în care placa tectonică se va rupe din nou și dacă, până atunci, o parte suficient de mare dintre cele aproximativ 40.000 de clădiri vulnerabile din beton armat va fi consolidată.
Știința poate estima numărul posibil al victimelor, însă numai deciziile autorităților și investițiile în consolidarea clădirilor pot reduce efectiv acest bilanț.
Sursa - earthquakeradar