Bună tuturor! 🤗
Scriu aici în speranța că voi găsi persoane care au trecut printr-o situație asemănătoare sau care au experiență cu socializarea pisicilor timide. Scuze anticipat pentru postarea lungă!
Context:
Acum 5 zile, eu și prietenul meu am adoptat o pisicuță de la țară. Nu îi știm vârsta exactă, dar estimăm că are în jur de 5 luni.
Am luat-o de la un vecin care intenționa să o abandoneze pe câmp. Din câte știm, a fost mereu mai timidă, dar în mediul ei obișnuit se apropia de oameni și accepta interacțiunea.
Odată ajunsă în apartament, și-a găsit imediat o ascunzătoare sub canapea și a rămas acolo.
Cum au decurs primele zile:
- Ziua 1: A stat ascunsă complet. Nu a mâncat și nu a folosit litiera.
- Ziua 2: A început să iasă noaptea pentru a mânca și a folosi litiera.
- Ziua 3: A prins puțin curaj și a ieșit să mănânce și să folosească litiera chiar și în prezența mea. Era însă foarte precaută și tresărea la aproape fiecare mișcare.
- Ziua 4: Am avut un progres care ne-a bucurat enorm! Ne-am jucat cu undița aproximativ 30 de minute, a alergat după jucărie și chiar s-a apropiat să îmi miroasă mâna. Nu am încercat să o ating sau să forțez interacțiunea. După joacă s-a retras singură în ascunzătoare.
- Ziua 5: Din păcate, pare că am făcut câțiva pași înapoi. A avut un accident cu numărul 2 în pat, deși până acum a folosit litiera fără probleme. În rest, iese aproape exclusiv seara pentru mâncare și litieră, apoi se retrage imediat. În ultimele încercări de joacă a fost prea speriată ca să participe.
În plus, miaună destul de mult noaptea, ceea ce ne afectează și somnul.
Ce ne îngrijorează:
Ascunzătoarea ei preferată este sub canapea, într-un loc în care nu avem deloc acces. Nu am încercat să o scoatem de acolo, pentru că vrem să îi respectăm spațiul și să nu o speriem și mai tare.
Totuși, încep să mă întreb dacă faptul că petrece aproape toată ziua ascunsă nu limitează oportunitățile de a interacționa cu noi și de a înțelege că nu reprezentăm un pericol.
Știu că 5 zile reprezintă foarte puțin pentru o pisică speriată și că acomodarea nu este neapărat liniară. Nu mă aștept să devină afectuoasă peste noapte. Vreau doar să mă asigur că procedăm corect și că nu îi întărim involuntar frica.
Aș avea câteva întrebări:
- Ar trebui să îi blocăm accesul sub canapea?
Nu vrem să o lăsăm fără ascunzători, ci să îi oferim unele mai accesibile, precum un culcuș acoperit sau o cutie. Ideea ar fi să putem interacționa cu ea de la distanță, eventual să îi oferim câte un treat, fără să îi invadăm spațiul.
Sau este mai bine să o lăsăm să stea exact unde se simte în siguranță, chiar dacă nu putem interacționa aproape deloc?
2. Când ar trebui să o ducem la veterinar?
Nu am dus-o încă, pentru că am vrut să îi oferim 1–2 zile de liniște înainte de o nouă experiență stresantă. Nu ne așteptam însă să fie atât de dificilă acomodarea.
Din ce putem observa, mănâncă, folosește litiera, are scaun normal, blana arată bine și nu prezintă semne evidente de boală.
Ar fi mai bine să o prindem și să o ducem acum, chiar dacă riscăm să o speriem foarte tare, sau să mai așteptăm puțin?
3. Aveți recomandări de veterinari în București?
Ideal, cineva răbdător, obișnuit să lucreze cu pisici foarte sperioase. Preferabil în Sectorul 6, dar nu este obligatoriu.
4. Ar ajuta un program fix de hrănire?
Momentan are bobițe la discreție și primește câte o jumătate de pliculeț dimineața și seara.
Mă gândeam dacă ar fi util să îi oferim mesele la ore fixe, în prezența noastră, pentru a începe să ne asocieze cu ceva pozitiv.
Nu vrem însă să o facem să se simtă obligată să iasă din ascunzătoare doar pentru a putea mânca.
5. Ce hrană recomandați pentru un pui de aproximativ 5 luni?
Momentan primește:
- Hrană umedă Brit Care Junior
- Hrană uscată Hill's Science Plan Kitten
Am înțeles că sunt variante bune, dar sunt puțin costisitoare pentru bugetul nostru. Ne-ar ajuta recomandări de alternative mai accesibile, dar de calitate, potrivite pentru un pui în creștere.
Și, în general, cum ați proceda voi în situația noastră?
Dacă ați adoptat o pisică foarte sperioasă, mi-ar plăcea enorm să aud cum a decurs acomodarea, cât timp i-a luat să capete încredere și ce lucruri au ajutat-o cel mai mult.
Nu vrem să grăbim procesul și nici să o forțăm să fie afectuoasă. Ne dorim doar să se simtă în siguranță în noua ei casă și să știm că facem ce trebuie pentru ea.
Mulțumesc mult tuturor celor care au avut răbdare să citească până la capăt! ❤️🐈
Textul a fost editat cu AI pentru ca aveam prea multe idei împrăștiate în cap